Maria Tănase – Pasărea Măiastră a muzicii populare românești

„Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, […] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” – Constantin Nottara

 

Maria Tănase a avut un impact semnificativ asupra culturii românești și a adus o contribuție inestimabilă în promovarea și conservarea tradițiilor muzicale populare. Prin pasiunea și talentul ei remarcabil, a reușit să atingă inimile a milioane de oameni, oferindu-le o conexiune profundă cu moștenirea culturală a României. Interpretând cântece autentice și emoționante din repertoriul folcloric, a înălțat frumusețea muzicii populare la un nivel de recunoaștere și respect fără precedent.

Muzica ei a rămas și va rămâne un far pentru cei care doresc să exploreze bogăția tradițiilor românești și să păstreze vie această parte importantă a identității culturale a țării. Prin vocea ei inconfundabilă și pasiunea autentică pentru muzică, Maria Tănase a lăsat o amprentă durabilă asupra patrimoniului cultural românesc și a influențat multe generații de artiști și ascultători.

 

 

Faimoasă cântăreaţă de muzică populară, încă în timpul vieţii supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti” (Nicolae Iorga), „Regina cântecului popular” (Ileana Constantinescu), apoi „Priveghetoarea Bucureştiului”, „Edith Piaf a României” (Maria Roşca), „Maria cea fără de moarte” (G. Michailescu) etc., Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor (azi cartierul Tineretului) din Bucureşti. S-a stins din viaţă la 22 iunie 1963, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

 

Copilăria și începuturile carierei artistice:

 

În anul 1921, Maria Tănase îşi face debutul pe scenă, la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari.
Apare, din nou pe scenă, la Şcoala de fete „Ion Heliade Rădulescu” (Liceul „Ion Heliade Rădulescu”), unde a urmat doar trei clase, fiind nevoită să abandoneze şcoala şi să muncească, alături de familia sa, la grădină. La vârsta de 15 ani, s-a înscris la concursul Miss România, unde nu a avut succes, picând proba costumelor de baie, iar în anul 1929 se îndrăgosteşte de un medic cu care a rămas însărcinată, însă acesta a ajutat-o să întrerupă sarcina, o intervenţie care i-a marcat existenţa şi care, se spune, i-a răpit, pentru tot restul vieţii, fericirea de a avea un copil.
În anul 1930 se angajează casieriţă la un birt, unde obişnuia să şi cânte, fiindu-i descoperit talentul de către publicistul şi regizorul de teatru Sandu Eliad, primul ei protector şi cel care avea să o introducă în lumea literar-artistică a oraşului.
În luna mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase, şi este distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă Cărăbuş-Expres, condus de N. Kirițescu, unde a debutat la 2 iunie, în acelaşi an. La Cărăbuş, maestrul Constantin Tănase îi alege drept nume de scenă Mary Atanasiu sau Elise Lamé.
Aici a fost descoperită de folcloristul Harry Brauner, care a i-a anticipat imensul talent şi i-a pregătit, cu atenţie, lansarea.
În toamna anului 1934 este prezentată lui Constantin Brăiloiu, care-i recunoaşte marele talent şi care îi sugerează să se inspire, pentru repertoriu, din Arhiva de folclor pe care acesta o înfiinţase. În acelaşi an, dramaturgul Tudor Muşatescu o recomandă unui bun prieten care deţinea o “fabrică de discuri” – „Lifa Record” – , unde imprimă Romanţa Mansardei, autor Nelu Mânzatu (Nello Manzatti), iar graţie vocii de excepţie a Mariei Tănase amicul lui Muşatescu scapă de faliment, iar „Mansarda” devine şlagăr.
Au urmat, apoi, noi înregistrări la reprezentanţele bucureştene ale studiourilor „Tomis” şi „Columbia” din Viena.
În anul 1935, a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal.

Duminică, 20 februarie 1938, are loc debutul radiofonic al Mariei Tănase, în cadrul emisiunii „Ora satului”, fiind acompaniată de taraful condus de violonistul Ion Matache din Argeș, alcătuit din doi violoniști, un basist, un țambalist, un contrabas și un cobzar.

 

La ora 15:00, crainicul postului Radio Bucureşt anunţă: „În continuarea programului nostru de la ora satului, vă rugăm să ascultaţi patru cântece populare interpretate de tânăra cântăreaţă Maria Tănase acompaniată de taraful Ion Matache”. Maria a cerut să fie ascultată: „Dacă vă place, vă rog să-mi daţi voie să cânt şi eu” … şi a cântat, „pe viu” un program de cântece românești precum „M-am jurat de mii de ori”, „Șapte săptămâni din post”, „Ce-i mai dulce ca alvița”, „Cine iubește și lasă”, „Geaba mă mai duc acasă”, „Mărie și Mărioară”.

Compozitorul Theodor Rogalski, aflându-se printre ascultători, a comentat astfel evenimentul: „Ne aflăm în faţa unui fenomen! N-am auzit până azi nici un cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent şi originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului şi melodiei. Trebuie să vă mărturisesc că eu am auzit câteva imprimări pe disc ale acestei cântăreţe şi le-am apreciat în mod deosebit; dar expresia pe viu a cântecelor, interpretate acum la microfon, produc o emoţie artistică de-a dreptul uluitoare”.

 

A urmat perioada sa de glorie, două decenii şi jumătate în care a cântat şi înregistrat un veritabil tezaur de piese populare, în compania muzicienilor  de elită ai genului. Îndrumată cu dăruire în primii ani de Hary Brauner, care i-a deschis un orizont cuprinzător în cunoaşterea elementelor stilistice şi de folclor comparat, Maria Tănase a ajuns să aibă un repertoriu amplu, probabil cel mai amplu între cântăreţii de gen, şi să afle trăsăturile esenţiale pentru redarea autenticităţii. Era neobosită, cântând în ţară şi în turnee, cu o bucurie şi o risipă de energie greu de întâlnit. Avea în preajmă adevăraţi maeştri şi descoperea mereu şi promova talente, care aveau să devină nume consacrate în muzica populară. Din fericire, în ciuda libertăţilor pe care şi le lua, ca orice mare artist, nu a avut de suferit în perioada stalinistă. Maria Tănase depăşise de mult sfera obişnuitului. În 1955 a primit Premiul de Stat, iar în 1957 titlul de „artist emerit”.

 

Stilul interpretativ unic:

 

Maria Tănase a fost cunoscută pentru abilitatea sa de a aduce în viață poveștile și emoțiile din spatele fiecărui cântec. Cu o tehnică vocală impresionantă, a putut exprima atât bucuria, cât și tristețea sau melancolia într-un mod unic. Versurile cântecelor sale abordau teme variate, precum dragostea, dorul de casă, viața rurală și istoria românilor.

 

Moștenirea culturală:

 

Maria Tănase a lăsat în urmă un moștenire culturală imensă, iar muzica sa rămâne în continuare o sursă de inspirație pentru artiștii români contemporani. Interpretările sale autentice au pătruns în sufletul ascultătorilor, iar vocea sa unică a devenit sinonimă cu muzica populară românească.

 

Maria Tănase rămâne o legendă a muzicii românești, o artistă cu o voce inconfundabilă și cu o pasiune imensă pentru tradițiile culturale ale țării sale. Contribuția sa la promovarea muzicii populare românești este neprețuită, iar amintirea sa va trăi veșnic în inimile iubitorilor de muzică autentică și expresivă.

 

Cu toate că interpretările sale se concentrau pe muzica populară românească, vocea sa emoționantă și puternică a depășit barierele lingvistice, reușind să atingă și să impresioneze audiențele din întreaga lume. Astfel, Maria Tănase a devenit un ambasador cultural pentru România și a contribuit la promovarea bogăției tradițiilor muzicale românești în lumea întreagă.